Iata ca si vara anului 2016 a fost una dintre victimele timpului necrutator. Tinand cont ca este abia 5 septembrie, vara inca mai poate fi zarita intr-un colt, cu fata schimonosita de durerea provocata de nimicirea ei. Vantul asista la durerea-i din suflet, intetind-o. Curand va fi gonita pentru 9 luni chinuitoare.
Lasand la o parte tendintele poetice care m-au cuprins, pot afirma ( din nou ironic daca va vine sa credeti ) ca am fost si eu la funarariile verii, caci imi era prietena buna. Nu stiu cand timpul a trecut atat de repede. Parca ieri ne intorceam fericiti din minunata excursie la Brasov, promitandu-ne ca vom avea o vara de neuitat. Am clipit o data si totul s-a scurs pe nesimtite. De astazi intr-o saptamana va incepe din nou scoala.. Stresul isi va face din nou cuib in sufletul meu, iar zilele vor deveni mai negre ca niciodata. Dar sa fim totusi optimisti, imi voi revedea colegii ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Voi reveni cu o postare cat mai curand.
inserez aici o imagine de la locul crimei
